Exact 3 secunde. Atât a durat cursa de la Monte Carlo. De parcă nu era suficient că Jenson Button pleca din prima poziţie, după prima curbă era deja anihiliat şi Raikkonen de către celălalt pilot Brawn, Rubens Barrichello. La Monte Carlo când ai primele două poziţii şi monoposturi competente, cursa e ca şi câştigat. Restul aleargă degeaba sau pentru ceva mărunţiş de puncte. După nici un tur, primul urmăritor al monoposturilor Brawn, Kimi Raikkonen, rămăsese deja în urmă cu zeci de metri. Uluitor ce avans a putut lua team-ul lui Ross Brawn. Dominaţia lui era evidentă, dar parcă acum a fost mai clară ca oricând. Ce să mai spui când după 10 tururi, Hamilton, ce-i drept obligat să treacă o dată pe la boxe, era deja ajuns cu un tur din urmă. Hamilton, adică însuşi campionul mondial, vi-l mai amintiţi?
În afară de yachturi, hoteluri, lux şi opulenţă, prea puţine au mai atras atenţia la cursa de anul ăsta de la Monte Carlo în condiţiile date. Ce-i drept, nu mă satur niciodată de decorul monegasc, deci nu sunt chiar atât de deranjat. Cursa m-a mai “corupt” doar cu duelul Vettel – Massa – Rosberg, înclinat până la urmă spre Ferrari, dar şi pentru că Vettel n-a fost deloc în formă. Ferrari e totuşi după mine marea câştigătoare a etapei. Să ocupi poziţiile 3-4 după un debut de sezon cu doar sase puncte, nu e de ici de colo. Măcar asta să ne fie speranţa pentru un real rival pentru Brawn GP. Red Bull a salvat o cursă care se anunţa din nou promiţătoare cu un loc 5 pentru Webber. Puţin, dar peste McLaren sau Toyota, în timp ce Williams respiră prin Rosberg. Alonso probabil e în delir cu locul al şaptelea.
În rest, felicitări Button, le merită din plin, dar pentru cei care nu îi sunt şi fani, parcă îmi doresc mai mult de la sezonul ăsta decât o depăşire între locurile 12 şi 13… Şi fără să mă rog o dată la două weekend-uri să plouă unde e cursă de F1.
Loading …
